Cristian T. Popescu despre mitingul de protest din Piața Universității

Invitat la un interviu despre mitingul de protest din Piaţa Universităţii, scriitorul şi jurnalistul Cristian Tudor Popescu a declarat:

”Domnul Băsescu a oferit naţiunii un discurs îngheţat, lemnos, mort, de care ar fi putut fi mândru şi Nicolae Ceauşescu. Lumea l-a auzit vorbind, ştiind foarte bine ce se întamplă pe străzile României de şapte zile, şi aceasta a fost imaginea pe care a livrat-o, după care şi-a plasat din nou umorul de bodegă şi mârlănia pe care noi ziariştii o cunoaştem de-o viaţă. Apoi a apărut purtătorul de cuvânt al PDL Sever Voinescu şi a prezentat o poziţie a PDL-ului care se constituie într-o premieră istorică; după ani de zile, această poziţie prezentată de Sever Voinescu nu mai este comandată de Traian Băsescu. Este o poziţie a PDL care a ajuns cu spatele la zid şi în sfârşit a conştientizat asta. Sever Voinescu şi PDL admit că e posibil să fi fost până acum profund nesinceri şi că ce fac acum e mult prea târziu. În sfârşit, nu s-a mai luat în considerare de partid şi de d-l Voinescu, argumentaţia de flaşnetar a d-lui Boc în legătura cu economia României care se prăbuşeşte. În legătură cu anticipatele, s-a spus că au loc  în acest an, alegeri şi gata. Cei din PDL sunt conştienţi de faptul că îi aşteaptă o înfrângere devastatoare anul acesta, care poate duce până la dispariţia partidului.
Traian Băsescu este eliminat oră cu oră şi zi cu zi din ecuaţia politică. Nu mai are cu cine să discute şi nu-şi mai poate exercita funcţia, aici este nevoie de o persoană de dialog în aceste momente, de o persoană capabilă să strângă oamenii la o masă, la un dialog. Traian Băsescu este incapabil, în acest moment, să mai ofere propriului partid, cât şi opoziţiei şi oamenilor din stradă, funcţia fundamentală a preşedintelui României, pe care a distrus-o cu mare precizie în toţi aceşti ani, aceea de moderator. Cred că această situaţie crucială pentru viitorul vieţii publice din România poate fi rezolvată de manifestanţii apolitici, ba chiar de cei antipolitici din Piaţa Universităţii.
Aceşti demonstranţi pot să înfiinţeze o organizaţie care să se numească “organizaţie civică”, o organizaţie civilă, a societăţii civile în care poate intra oricine, dar nu membrii de partid, care să se numească Piaţa Universităţii, fiindcă Piaţa Universtităţii a fost un simbol al întregii ţări, vreme de douăzeci şi ceva de ani. Piaţa Universităţii în care să poată intra orice persoană din societatea civilă care să monitorizeze puterea politică. Şi, după ce vine altă putere, orice alt guvern, această piaţă a universităţii poate să supravegheze cu atenţie puterea, şi, în clipa în care ea deraiează, oamenii ies în stradă. Nu se duc în parlament şi nici in structurile politice, ies în stradă aşa cum au făcut acum, şi acesta ar fi primul semnal al acestei organizaţii puternice a societăţii civile că ceva nu e în regulă deloc cu puterea, după care pot urma manifestările politice. Cred că aceasta ar fi soluţia pentru a nu mai fi vreo contradicţie între politic şi apolitic. Alegerile anticipate sunt singura şansă a PDL-ului de a nu dispare ca partid.

 

 

 

[adsenseyu4]

 

Acum, cred că preşedintele rânjeşte. Dacă a putut să facă bancuri şi azi-dimineaţă (19 ianuarie, n.a) – a făcut bancuri şi azi-dimineaţă; amintiţi-vă de câte ori, în situaţii grave, d-l preşedinte îşi plasa umorul de bodegă, era şmecher. De aceea spun că este necesară această Piaţă a Universităţii care să nu se mai închidă niciodată, pentru că i-am simţit lipsa, în toţi aceşti ani, când scriam în ziar şi-mi pocnea capul, când vedeam iarăşi mârlănia, aberaţia, aroganţa fără margini, dispreţul absolut faţă de oameni, faţă de personalităţi publice! Ce puteam face? Să scriu la ziar, să vorbesc la TV şi atât.
Aşteptam să apară oamenii, pentru că nu gazetarul este cel care schimbă lucrurile, el poate pune în vedere şi să descrie, să facă reportaje şi comentarii. Cei care schimbă lucrurile sunt cei din stradă, ori ei n-au apărut. Au trecut ani şi ei nu au apărut. Acum, în sfârşit, după atâta amar de vreme, au apărut, şi e bine să nu mai dispară niciodată. E bine ca guvernanţii să ştie că există o Piaţă a Universităţii acolo, şi poate fi mobilizată în orice moment.

Privitor la ceea ce se va întâmpla curând, Traian Băsescu nu-şi va cere niciodată scuze, aşa e structura lui, este de o aroganţă care depăşeşte orice limită umană. Gândindu-mă la gradul de corupţie şi de ciocoism, de dispreţul faţă de oameni la care a ajuns PDL-ul, care este PSD-ul la pătrat – care îl consideram campionul absolut. Traian Băsescu l-a depăşit pe Adrian Năstase în aroganţă, în dispreţul faţă de om, ceea ce e o performanţă de anvergură mondială la Traian Băsescu. Deci nu mai există nici un fel de speranţă pentru Băsescu. Ce-ar putea face şi spune? De câte ori deschide gura nu poate decât să provoace un “Huooo” virtual. Chiar dacă plânge sau dacă hăhăie, reacţia populaţiei va fi aceeaşi. Nu-l va mai asculta nimeni.

Deşi poate mulţi văd în asta o rezolvare, Traian Băsescu nu trebuie neapărat să demisioneze. Pentru că Traian Băsescu e pus acolo de popor. Câţi din cei care strigă “jos Băsescu!” l-au votat pe Băsescu în 2004 şi în 2009, dar nu mai mărturisesc acest lucru, îl fac uitat. Unii dintre ei recunosc că au făcut greşeala asta, cum am auzit o domnişoară spunând: “am fost o cretină, din cauza mea”. Alţii însă tac şi sunt proaspeţi militanţi anti-Băsescu. Traian Băsescu a fost pus la putere în mod democratic, şi trebuie să plece tot în mod democratic. Dacă şi-ar da demisia ar comite un gest democratic, dar cum nu-l va comite, atunci soluţia este: alt guvern, alegeri anticipate, aşa cum am spus acest lucru recent. Nu credeam ca românii să mai iasă în stradă, nu mai credeam acest lucru că se mai poate întâmpla, dar îmi pare bine ca m-am înşelat. Uite că au ieşit, în sfârşit, şi e bine să nu mai dispară această conştiinţă trează, această capacitate de reacţie a poporului român.

 

Un singur lucru mai vreau să spun, e ceva ce priveşte meseria noastră, că am fost şi noi gazetarii prezenţi în povestea asta. Eu nu am fost în Piaţa Universităţii şi nici nu mă voi duce, pentru că eu am fost în piaţă la universitate în 21 decembrie 1989 când nu aveam la dispoziţie un ziar, când nu aveam la dispoziţie televizorul, şi nici radioul, ca să-mi exprim ce simţeam. Atunci trebuia să ies în Piaţa Universităţii şi să urlu. Acum sunt gazetar şi am, ce am de spus spun aici, la televiziune, acolo se duc în piaţă oamenii care nu au posibilitatea asta, pe care o am eu. Ăla este locul lor şi eu nu trebuie să-l contaminez.”

Cristian Tudor Popescu, scriitor şi jurnalist Gândul

Advertisements

One thought on “Cristian T. Popescu despre mitingul de protest din Piața Universității

  1. indoiesc ca painitri tinerilor de azi nu au habar ce s-a intamplat inainte de 89.Daca vorbim de copii-tineri care ar trebui sa stie, vorbim de tineri de 14-20 ani, iar painitri acestora ar trebui sa fi avut peste 18- 20 in 89. Problema nu e ca nu stiu . Dar o mare parte a oamenilor care acum au 35 50 de ani nu au fost afectati in mod direct de comunism. Iar painitri lor, respectivi bunicii actualei generatii tinere nu mai au nici un chef sa isi aminteasca ce a fost. Si chiar credeti ca pe tanara generatie o intereseaza?!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s