Lumea corpurilor lui Gunther Von Hagens

Profesorul Gunther von Hagens este un anatomist german, care păstrează organele umane printr-un proces numit “plastinare”. După păstrarea organismelor integrale sau parţiale, el le afişează ca piese de artă. Deşi oamenii si-au “donat” organismele lor doctorului von Hagens pentru acest proces, se pune serios sub semnul întrebării punctul de vedere moral pentru acceptarea acestei forme de artă controversată.

 

[adsenseyu1]

În multe zone din Germania există legi care afirmă că toate rămăşitele umane trebuie îngropate. Germanii s-au gândit că e ceva ilegal şi că e în neregulă. Morţii trebuie îngropaţi, altfel nu e totul cum se cuvine, iar cadavrele plastinate nu sunt îngropate. În diferite părţi ale lumii, morţii sunt trataţi diferit. În Nepal, cadavrele sunt arse în public. În SUA sunt îngropate la doi metri sub pământ. Aproape în toate cazurile scopul este acela de a scăpa de morţi, însă scopul d-rului von Hagens este de a-i face eterni. Modalitatea sa de prelucrare este cea mai elaborată şi costisitoare.

“Am nevoie de lucrători calificaţi. Pentru cadavrele întregi, e nevoie de 1500-2000 de ore. Se ajunge la aproximativ 40.000 de dolari”, afirmă Von Hagens. Ultimul cadavru ajuns la institutul dr Von Hagens va fi expus abia peste un an. Atât durează procesul de plastinare. Primul pas constă în sistarea procesului normal de descompunere. Corpul e tratat cu lichid de îmbălsămare, la fel ca în SUA. Însă următoarea etapă e foarte diferită. Pielea şi ţesutul conjunctiv sunt îndepărtate. Pentru conservarea totală, trebuie îndepărtate toate fluidele prin scufundarea în acetonă rece, folosită şi pentru îndepărtarea ojei. Apa din ţesuturi îngheaţă, specimenul e stabilizat şi acetona elimină gheaţa. Şi grăsimile trebuie indepartate. Cadavrul e îngheţat într-o baie rece, acetona dizolvând apa şi grăsimea. Acetona e extrasă din cadavru în condiţii de presiune redusă şi înlocuită cu un polimer. La sfârşit, cadavrul plastinat e flexibil, ca de cauciuc, e flexibil şi poate fi poziţionat sub forma dorită. Vasele de sânge, ligamentele şi muşchii sunt fixate în poziţia firească şi specimenul e aşezat în poză. E corect anatomic şi are o poziţie veridică. Pentru poziţionare e nevoie de cunoştinţe anatomice avansate, dar şi de simţ estetic.
Unii susţin că sistarea descompunerii e nefirească. Pentru grupările religioase care consideră corpul uman sacru, plastinarea ar fi o profanare. Însă Von Hagens afirmă că tratează cadavrul cu demnitate şi respect.

Sunt anatomist cu trup şi suflet. Nu aş dezumaniza niciodată un specimen. Expun stomacul ca stomac, inima ca inimă, în contextul iniţial din trup. Prin urmare nu ridiculizez niciodată organismul. În realitate, îi confer distincţie.
Gunter Von Hagens

 

 

Dar nu toţi subiecţii lui Von Hagens sunt expuşi în starea naturală. În altă aripă a institutului, un trup este expus procedurii controversate de plastinare în foi, procedura ce produce felii de corp uman de grosimea unei monede. Sigilate în sticlă, aceste exponate se vând cu aproape 9000$ bucata. Pentru mulţi, comercializarea fragmentelor de corp uman depăşeşte limita eticului. Profitul obţinut de pe urma morţilor e tabu pentru unii. Lumea l-a acuzat de tot felul de intenţii. Îl consideră fie artist, fie comerciant. Sunt convins că Von Hagens e motivat de convingerea că orice fiinţa umană poate învăţa despre sine privindu-şi interiorul.

Expoziţiile lui Von Hagens ajung în toată lumea. La San Diego, în California vizitatorii sunt impresionaţi de experienţa Body Worlds. “L-am întrebat pe soţul meu dacă sunt oameni, fiindcă nu par. Nu am mai văzut interiorul cuiva atât de bine conservat, dar da…sunt absolut uimitoare. E o experienţă foarte benefică să le văd aşa. Copiii mei sunt mici dar sunt fascinaţi când văd ce se găseşte sub pielea umană”. Înconjuraţi de cadavre, vizitatorii cugetă asupra vieţii, nu asupra morţii. Mulţi cred că expoziţia se referă la moarte, dar eu cred că se referă la viaţă. Dacă îi urmăreşti pe vizitatori, vezi că îi interesează cum funcţionează organismul.

Pentru o vizitatoare, expoziţia are o semnificaţie aparte.
Arianne Britney, de 42 de ani, îşi priveşte propriul destin. “În 2004 am cunoscut întreaga experienta Body Worlds, povesteşte ea. Am fost absolut uluită, uimită şi fascinată. Din prima clipă mi s-a părut ceva ce trebuie văzut de toată lumea. Arianne a fost atât de inspirată, încât a decis să devină donator. După moarte, cadavrul ei nu va fi incinerat sau îngropat, ci disecat, plastinat şi expus la expoziţie. Va deveni un exponat, la fel ca acestea. Cred că e o soluţie mai artistică, mai frumoasă decât descompunerea, decât cenuşa sau arderea. Pare atât de violent şi agresiv, e aproape o pierdere. Aşa, e ceva mult mai senin, mai plin de linişte. E ceva frumos şi artistic”.

În toată lumea mai sunt alţi 10000 care au decis să fie plastinaţi. Pentru unii e o şansă să rămână sub o formă considerată frumoasă, pentru alţii e varianta cea mai apropiată de nemurire. “Eşti expus, nu zaci într-o ladă, şi eşti printre cei vii. Eşti o amintire vie pentru cei ce vin să te vadă”, este de părere alt vizitator. Dacă devii donator, le acorzi drepturi depline asupra cadavrului, inclusiv a modului în care e expus. “Trebuie să fie o postură plină de viaţă. Elimin intenţionat distanţa dintre moarte şi viaţă. Îl ajut pe vizitator să se identifice cu specimenul, expunându-l într-o poziţie plină de viaţă.”

Unele poziţii au conotaţii sexuale sau religioase. Însă acest lucru nu o deranjează pe donatoarea Arianne. Să fie cât mai neobişnuită, să fac ceva ce n-am făcut în viaţă. Poate mă fac trapezistă sau altceva distractiv şi neobişnuit. Ar fi grozav, mi-aş petrece viaţa plastinată făcând altceva. Călătorind prin lume, expoziţia Body Worlds provoacă uimire, dezgust şi fascinaţie. Unii vizitatori se întreabă dacă sunt chiar cadavre. Dr Von Hagens crede că s-au transformat în altceva.
“Arăt complexitatea şi frumuseţea de dincolo de piele. Aş spune că trupul plastinat e o entitate nouă. Nu mai este cadavru, ci un lucru nou. De pildă, când mănânci un şniţel, nu mai e un animal mort, ci un şniţel. În cazul corpului plastinat are loc o transformare. Devine o entitate nouă”. Cei ce îi apreciază lucrările consideră că elimină tabuurile din jurul morţii. Cred că readuce moartea în sfera noastră de înţelegere şi o face să nu mai fie tabu. Moartea trebuie acceptată fiindcă e parte a ciclului vieţii.

Pentru cei ca Arianne, Von Hagens e un agent al schimbării, un om care ne pune la încercare atitudinile faţă de moarte şi faţă de propriile trupuri. Vizitatorii şoptesc la expoziţie ca la biserică. Înţeleg din ce suntem alcătuiţi şi cât suntem de frumoşi. Pentru mine Body Worlds e o biserică a corpului uman.

 

 

de mariusica2010

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s