Lumea modernă şi sclavia economică în sistemul de piaţă global (3)

“Este foarte trist când ne gândim că natura vorbește, iar omul nu o ascultă.”
Victor Hugo

 

 

 

 

[adsenseyu2]

Jefuirea resurselor planetei, producţia abundentă de energie şi de mărfuri, gunoaiele şi alte deşeuri ale consumului ostentativ afectează grav şansele de supravieţuire ale Pământului şi ale speciilor care îl populează. Dar pentru a lăsa libertate totală de desfăşurare capitalismului sălbatic, creşterea nu trebuie să se oprească niciodată. Trebuie să producem, să producem şi iar să re-producem. Iar astăzi, aceiaşi poluatori se prezintă drept salvatorii potenţiali ai planetei.
Aceşti imbecili ai show-business-ului subventionaţi de firmele multinaţionale încearcă se ne convingă că o simplă schimbare a obiceiurilor noastre de viaţă va fi suficientă pentru a salva planeta de la dezastru. Şi în timp ce ne culpabilizează, ei continuă să ne polueze fără încetare mediul înconjurător şi spiritul. Aceste biete teze pseudo-ecologiste sunt reluate în cor de toţi politicienii veroşi, precum un slogan publicitar. Dar ei se feresc totdeauna de a propune o schimbare radicală în sistemul de producţie. Ca întotdeauna, este vorba de a schimba câteva detalii pentru că totul să poată rămâne neschimbat, ca înainte.

Munca, Travail (fr.), din latinul “Tri Palium”:
“trei piloni”, vechi instrument de tortură.

Dar pentru a intra în hora consumului frenetic este nevoie de bani, iar pentru a avea bani, trebuie să munceşti, adică să te vinzi. Sistemul dominant a făcut din muncă principala sa valoare. Iar sclavii trebuie să muncească tot mereu mai mult pentru a-şi plăti, pe credit, viaţa mizerabilă. Ei se epuizează muncind, pierd marea parte a forţei lor vitale şi se supun celor mai rele umilinţe. Îşi risipesc întreaga viaţă făcând o activitate obositoare şi plicticoasă, pentru profitul câtorva. Şomajul modern a fost inventat pentru a ne înfricoşa sau pentru a mulţumi fără încetare puterii de a se fi arătat generoasă cu noi.
Ce ne-am face fără această tortură numită muncă? Fără aceste activităţi alienante ce ne sunt prezentate ca o eliberare.
Câtă degradare şi câtă mizerie! Sub presiunea permanentă a cronometrului şi a biciului, fiecare gest al sclavilor este calculat în scopul creşterii productivităţii. Organizarea ştiinţifică a muncii constituie esenţa însăşi a deposedării muncitorilor pe de o parte de fructul muncii lor, iar pe de alta parte de timpul pe care-l petrec cu producerea în mod automatic a mărfurilor şi serviciilor. Rolul angajaţilor se confundă cu cel al maşinilor din uzine, cu cel al ordinatoarelor din birouri. Timpul plătit nu se mai întoarce. Astfel, fiecărui angajat îi este atribuită o sarcină repetitivă, fie intelectuală, fie fizică. El este specialist în domeniul său de producţie. Această specializare se regăseşte, la nivelul planetei, în cadrul diviziunii internaţionale a muncii. Se concepe în occident, se produce în Asia şi se moare în Africa.
Sclavul modern ar fi putut să se mulţumească cu servitutea sa la lucru, dar pe măsură ce sistemul de producţie colonizează toate sectoarele vieţii, “dominatul” îşi pierde timpul sau liber în distracţii, divertismente şi vacanţe organizate.
Nici un moment al cotidianului său nu scapă dominării sistemului. Fiecare clipă a vieţii sale este invadată. Este un sclav “full time”. Degradarea generalizată a mediului său, a aerului pe care îl respiră şi a hranei pe care o consumă, stresul condiţiilor de muncă şi ansamblul vieţii sale sociale sunt la originea noilor boli ale sclavului modern. El este bolnav de condiţia sa servilă şi nici o medicină nu va putea vreodată remedia acest rău. Singură, doar eliberarea completă de condiţia în care se găseşte prins îi poate permite sclavului modern să se elibereze de suferinţele sale. Medicina occidentală nu cunoaşte decât un singur remediu în faţa durerilor de care suferă sclavul modern: Mutilarea. Pacienţii medicinei de piaţă sunt trataţi prin chirurgie, antibiotice sau chimioterapii. Se atacă doar consecinţele răului, fără a-i căuta niciodată adevărata cauză. Un lucru este înţeles, odată ce este explicat: o atare cercetare a cauzelor ar duce inevitabil către o condamnare fără drept de apel a organizării sociale în ansamblul ei.

 

[adsenseyu3]

 

Tot aşa cum a transformat toate detaliile lumii noastre în marfă, sistemul actual a făcut din corpul nostru tot o marfă,
un obiect de studiu şi de experienţă pentru ucenicii vrăjitori ai medicinei de piaţă şi ai biologiei moleculare.
Astfel, stăpânii actuali ai lumii sunt deja pregătiţi pentru brevetarea viului, a vieţii. Descifrarea completă a ADN-ului genomului uman reprezintă punctul de plecare pentru o nouă strategie pusă în practică de către putere. Decodarea genomului uman nu are ca scop decât amplificarea considerabilă a formelor de dominare şi control. Corpul nostru, la rândul lui, după multe alte lucruri, ne-a scăpat de sub control. Ce-i mai bun din viaţa sa îi scapă, dar el continuă tot aşa căci are dintotdeauna obişnuinţa de a se supune. Supunerea a devenit a doua sa natură. El se supune fără a şti de ce, ci pentru simplul fapt că ştie că trebuie să se supună. Supunere, producţie şi consum, iata tripticul care-i domină viaţa.
El se supune părinţilor, profesorilor, şefilor, patronilor, comercianţilor. El se supune legii şi forţelor de ordine.
El se supune tuturor puterilor, căci el nu ştie să facă nimic altceva. Nesupunerea îl înspăimântă mai tare decât orice, căci nesupunerea înseamnă risc, aventură, schimbare. Dar aşa cum copilul se panichează când îşi pierde din vedere părinţii, tot aşa sclavul modern este pierdut fără puterea care l-a creat. Şi atunci continuă să se supună. Frica este cea care face din noi sclavi şi tot ea ne menţine în această condiţie.

Ne înclinăm în faţa stăpânilor lumii, acceptăm această viaţă plină de umilinţe şi de mizerie doar de frică. Şi totuşi dispunem de forţa numerică în faţa acestei minorităţi care guvernează.
Forţa lor nu vine de la poliţia care-i serveşte ci din consimţământul nostru. Ne justificăm laşitatea în faţa înfruntării
legitime a forţelor care ne oprimă printr-un discurs plin de umanism moralizator. Refuzul violenţei revoluţionare este bine ancorat în spiritele celor ce se opun sistemului în numele valorilor pe care chiar sistemul ni le-a inoculat. Însă puterea nu ezită niciodată de a utiliza violenţa atunci când se pune problema de a-şi conserva supremaţia. Exista totuşi, încă, indivizi care scapă controlului conştiinţelor. Dar aceştia sunt sub supraveghere. Orice formă de răzvrătire şi de rezistenţă este automat definită ca activitate deviantă sau teroristă. Libertatea nu există decât pentru cei care apără imperativele societăţii de piaţă. Opoziţia reală contra regimului dominant este, de acum înainte, complet clandestină. Pentru aceşti opozanţi, represiunea este regula de bază. Iar tăcerea majorităţii sclavilor în faţa acestei represiuni este rezultatul campaniilor politice şi de media care neagă existenţa conflictulului din societatea reală.

 

de mariusica2010

 

[adsenseyu5]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s