Lumea modernă şi sclavia economică în sistemul de piaţă global (4)

“Ceea ce am făcut odinioară din dragoste pentru Dumnezeu, facem acum din dragoste pentru bani, cu alte cuvinte, cu dragoste pentru ceea ce ne dă setimentul celei mai înalte puteri și bună conștiință”.
Nietzsche, Aurora

 

 


Tot aşa precum fiinţele oprimate ale istoriei, sclavul modern are nevoie de mistică şi de Zeul său pentru a anestezia răul care îl invadează şi suferinţa care-l striveşte. Însă acest Zeu, căruia şi-a vândut sufletul, nu este nimic altceva decât neant. O bucată de hârtie, un număr care are sens numai pentru că toată lumea a decis ca să-i dea unul. Pentru acest nou Zeu el studiază, munceşte, se luptă şi se vinde pe sine. Pentru acest nou Zeu el abandonează orice valori şi este gata să facă orice sacrificiu. El crede că posedând mulţi bani se va elibera de constrângerile în care se simte închis. Ca şi când posesia ar merge mână în mână cu libertatea. Eliberarea vine dintr-o asceză care vine din stăpânirea de sine, din dorinţa şi din voinţa de a acţiona. Eliberarea se află în A FI, nu în A AVEA. Dar pentru aceasta e nevoie de hotărârea de a nu mai servi, de a nu mai fi supus. Trebuie să rupă cu o obişnuinţa pe care nimeni, se pare, nu îndrăzneşte să o discute.

[adsenseyu3]

Sclavul modern este convins că nu există alternativă la organizarea prezentă a lumii. El se resemnează să ducă o astfel de viaţă, căci crede că nu poate exista o alta pentru el. În aceasta stă forţa prezentei dominări: în întreţinerea iluziei ca acest sistem care a colonizat întreaga lume reprezintă sfârşitul istoriei. Clasa dominată a fost făcută să creadă că a se adapta la ideologia puterii este echivalent cu a se adapta lumii aşa cum este şi aşa cum a fost dintotdeauna. A visa la un alt fel de lume a devenit o crimă condamnată unanim de către toate media şi toate puterile.
Criminalul este de fapt cel ce contribuie, conştient sau nu, la demenţa structurii sociale dominante. Nu este nebunie mai mare decât cea a sistemului actual. În faţa dezolantei lumi reale, sistemul trebuie să colonizeze în totalitate conştiinţa sclavilor. Asa se face că, în sistemul dominant, forţele de represiune sunt precedate de şantaj care, încă din copilărie
îşi indeplineşte misiunea de formare a sclavilor. Ei trebuie să-şi uite condiţia servilă, închisoarea şi viaţa mizerabilă.
E de ajuns să vezi această mulţime hipnotizată conectată la toate ecranele ce îi insoţesc pas cu pas în viaţa cotidiană.
Ei îşi deturnează insatisfacţia permanentă prin reflexul manipulat de a visa la o viaţă luxoasă, la câştiguri de bani fabuloase, la glorie şi la aventură. Dar visele lor sunt tot atât de lamentabile ca şi viaţa lor de mizerie. Există imagini pretutindeni,pentru orice şi pentru oricine. Ele poartă în ele mesajul ideologic al societăţii moderne şi servesc ca instrument de unificare şi de propagandă. Ele se înmulţesc tot mai mult pe măsură ce omul este deposedat de lumea şi de viaţa sa. Copilul este prima ţintă a acestor imagini, caci libertatea trebuie sufocată încă din leagăn. Acesta trebuie să devină un idiot, să i se înăbuse orice formă de reflexie şi de critică. Toate acestea se fac, desigur, cu complicitatea deconcertantă a propriilor părinţi, care nu pot opune vreo rezistenţă forţei cumulate de lovire a tuturor mijloacelor moderne de comunicare. Cumpără chiar ei înşişi toate mărfurile necesare aservirii propriilor copii. Ei abdică din rolul de educatori ai propriilor copii, livrându-i pe aceştia în bloc sistemului de abrutizare şi de mediocritate.

 

[adsenseyu5]

 

Există imagini pentru toate vârstele şi pentru toate clasele sociale. Iar sclavii moderni confundă aceste imagini cu cultura şi chiar cu arta. Pentru a epuiza stocurile de mărfuri se face apel la instinctele cele mai josnice. Iar femeia este, o dată în plus, cea care plăteşte cel mai scump preţ, dublu sclavă în societatea de consum. Ea este redusă la condiţia de simplu obiect de consum. Revolta însăşi a devenit o imagine care se vinde pentru a-i distruge mai eficient potenţialul subversiv. Imaginea este întotdeauna forma de comunicare cea mai simplă şi cea mai eficace. Cu ajutorul ei se construiesc modele, se abrutizează şi se mint masele, li se crează frustrari. Ideologia de piaţă se difuzează prin intermediul imaginilor, căci se urmăreşte mereu acelaşi obiectiv: Să SE VÂNDă. Modele de viaţă sau de produse, comportamente sau mărfuri, nu are importanţă ce, important este Să SE VÂNDă! Aceşti sărmani oameni se distrează, dar acest divertisment serveşte doar pentru a distrage atenţia de la adevăratul rău care îi striveşte.

Aceşti sclavi şi-au lăsat viaţa pe mâna altora, pentru a face ce vor cu ea şi se prefac chiar că sunt mândri de acest lucru.
Încearcă în van să-şi arate satisfacţia, căci nu pot păcăli pe nimeni. Nu reuşesc să se păcălească nici chiar pe ei înşişi
când îşi privesc reflexia de gheaţă din oglindă. Astfel îşi pierd ei timpul privind la nişte imbecili care încearcă să-i facă să râdă, să cânte, să viseze sau să plângă. Prin canalele de sport sclavul modern este făcut să simtă succesul şi eşecul,
forţele şi victoriile pe care nu le-au experimentat niciodată pe viu, în viaţa lor de zi cu zi. Ei trăiesc prin procură, prin împrumut, o viaţă de mâna a 2-a în faţa televizorului. În timp ce odinioară, împărăţii Romei antice cumpărau supunerea poporului cu pâine şi cu circ, în ziua de azi tăcerea sclavilor este cumpărată cu divertisment şi consum de vid.
Dominarea constiinţelor trece, în mod esenţial, prin folosirea viciată a limbajului de către clasa dominantă economic şi social.

Fiind proprietara ansamblului mijloacelor de comunicare, puterea difuzează ideologia de piaţă prin sensuri fixe,
trunchiate sau amestecate atribuite cuvintelor. Cuvintele sunt prezentate ca a fi neutre, iar definiţia lor că a fi evidentă.
Însă, sub controlul puterii limbajul desemnează mereu alte lucruri decât realitatea vieţii. Este, înainte de toate, un limbaj
al resemnării şi al neputinţei, limbajul acceptării pasive a lucrurilor aşa cum sunt şi cum trebuie să rămână. Cuvintele sunt lacheii sistemului dominant de organizare a vieţii. Însuşi simplul fapt de a le folosi limbajul puterii ne condamnă la neputinţă. Rezolvarea problemei limbajului se află în centrul luptei pentru emanciparea omenirii. Nu este doar o simplă formă de dominaţie ce se adaugă altora, ci este însăşi inima proiectului de aservire al sistemului totalitar de piaţă. Numai printr-o re-apropiere a limbajului şi a comunicării reale între persoane este posibilă producerea unei schimbări reale.
Doar în acest mod proiectul revoluţionar întâlneşte proiectul poetic. În efervescenţa populară, cuvântul este reinventat de către grupuri numeroase de oameni. Creativitatea spontană se află în fiecare din noi şi reprezintă forţa care ne uneşte.

Cu toate acestea, sclavii moderni sunt convinşi că sunt buni cetăţeni. Ei cred că îi votează şi decid liber pe cei care îi vor conduce. Ca şi cum ar avea posibilitatea de a alege cu adevărat. Alegerea lor nu este de fapt decât o iluzie.
Credeţi că este vreo diferenţă fundamentală între proiectele societăţii în care veţi trăi atunci când trebuie să alegeţi între PS şi UMP în Franţa, între democraţi şi republicani în SUA, între laburişti şi conservatori în Anglia?
În fapt, nu există opoziţie reală, căci partidele politice dominante sunt într-un total acord în ceea ce priveşte esenţialul:
conservarea societăţii de piaţă existente. Nu există partide politice, susceptibile de a acceda la putere, care să pună în
discuţie dogma societăţii de piaţă. Iar aceste partide dominante, cu complicitatea mass-mediei, monopolizează scena politică. Ei se ceartă pe detalii fără importanţă,în timp ce tot restul rămâne neschimbat. În fapt ei îşi dispută scaunele şi funcţiile oferite de către sistemul parlamentar de piaţă. Aceste certuri penibile sunt difuzate pe toate canalele media în scopul de a distrage atenţia de la adevărata dezbatere asupra alegerii societăţii în care dorim să trăim. Superficialitatea şi trivialitaţile eclipsează profunzimea înfruntărilor de idei. Toate acestea nu se aseamănă, nici pe departe, cu democraţia.
Democraţia reala se defineşte, înainte de toate, prin participarea masivă a cetăţenilor la gestionarea treburilor cetăţii.
Ea este directă şi participativă. Ea îşi găseşte expresia cea mai autentică în adunarea populară şi în dialogul permanent
asupra organizării vieţii în comun. Forma reprezentativă şi parlamentară, care uzurpă numele de democraţie, limitează puterea cetăţenilor la simplul drept de vot, adică la nimic, atâta timp cât alegerea între gri deschis şi gri închis nu reprezintă o veritabilă alegere. Scaunele parlamentare sunt ocupate, în imensa lor majoritate, de către clasa economică dominantă, fie ea de dreapta sau de pretinsă stângă social-democrată.

Puterea nu trebuie cucerită, ci distrusă. Ea este tiranică prin natura sa, fie că este exercitată de un rege, de un dictator sau de un preşedinte ales. Singura diferenţă, în cazul “democraţiei” parlamentare, este că sclavilor le este creată iluzia ca îşi aleg ei înşişi stăpânul pe care îl vor servi. Votul a făcut din ei complici ai tiraniei care îi oprimă. Ei sunt sclavi nu din cauză că există stăpânii, ci există stăpâni pentru că ei au ales să rămână sclavi.

Sistemul dominant se defineşte, deci, prin omniprezenţa ideologiei sale de piaţă. Aceasta ocupă, rând pe rând, întreg spaţiul şi toate sectoarele de activitate. Iar ea nu spune, în esenţă, nimic altceva decât: «Produceţi, vindeţi, consumaţi, acumulaţi!» Ea reduce ansamblul raporturilor umane la raporturi de piaţă şi consideră planeta noastră drept o simplă marfă.
Datoria pe care ne-o impune este munca servilă. Singurul drept pe care-l recunoaşte este dreptul la proprietate privată.
Singurul Dumnezeu pe care-l venerează este banul. Dreptul de “a te face remarcat” este monopolizat de cei de la putere.
Tribuna, scena, ecranul aparţin oamenilor şi discursurilor favorabile ideologiei dominante. Critica acestei lumi, a sistemului, este înnecată în torentul mediatic care determină ce este bine şi ce este rău, ce putem vedea şi ce nu.
Ommiprezenţa ideologiei, a cultului banului, monopolul apariţiilor publice, partidul unic sub masca pluralismului parlamentar, absenţa opoziţiei vizibile, voinţa de a transforma omul şi lumea, represiunea sub toate formele sale.

Iată chipul real al totalitarismului modern numit «democraţie liberală» căruia acum trebuie să-i spunem pe adevăratul său nume: Sistemul Totalitar de Piaţă. Omul, societatea şi întreaga planetă servesc acestei ideologii. Sistemul totalitar de piaţă a realizat, deci, ceea ce nici o altă formă de totalitarism nu a putut face înaintea lui: dominarea întregii lumi de către o singură ideologie. Astăzi exilul a devenit imposibil.

Pe măsură ce opresiunea acaparează toate sectoarele vieţii, revolta ia forma unui război social. Manifestaţiile reapar,
anunţând revoluţia ce va veni. Distrugerea societăţii totalitare de piaţă nu este o chestie de opţiune, ci este o necesitate, într-o lume care se ştie condamnată. Deoarece puterea este pretudindeni, ea trebuie combătută oricând şi oriunde. Reinventarea limbajului, revoluţionarea permanentă a vieţii cotidiene, nesupunerea şi rezistenţa reprezintă elementele cheie ale revoltei împotriva ordinii stabilite. Dar pentru ca din această revoltă să ia naştere o revoluţie, trebuie ca subiectivităţile să se unească într-un front comun. Trebuie să lucrăm la unirea tuturor forţelor revoluţionare. Asta nu se poate face decât pornind de la conştiinţa eşecurilor noastre trecute. Nici reformismul steril, nici birocraţia totalitară
nu pot reprezenta soluţii la insatisfacţia noastră. Este necesar să inventăm noi forme de organizare şi de luptă.
Autogestiunea angajaţilor şi democraţia directă la nivelul comunei constituie bazele acestei noi forme de organizare, care trebuie să fie anti-ierarhică, atât în formă, cât şi în conţinut. Puterea nu trebuie cucerită, ci distrusă.

«Oh, Domnilor, timpul vieţii este scurt…
Iar dacă trăim, o facem pentru a călca pe capete de regi.»
William Shakespeare

de mariusica2010

Advertisements

One thought on “Lumea modernă şi sclavia economică în sistemul de piaţă global (4)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s