Criza economică din România comentată de Oreste și Mircea Badea

Criza socială și economică din România analizată și comentată de Oreste Teodorescu și Mircea Badea

 

“Faptul că cineva, astăzi, într-o lume măcinată de atâtea interese meschine și de atâta zgomot, reușește să facă în liniște un reportaj atât de reușit și de penetrant, mă impresionează profund. Vă mărturisesc că au trezit în mine un sentiment amestecat: de revoltă, de neputință,  de disperare pentru semenii mei, de supărare pentru mine că nu am niciodată destul timp, practic, să-i ajut într-un fel; și sunt convins că putem face ceva, dar numai împreună. Noi trebuie să înțelegem solidarizarea de la baza piramidei către vârf. În douăzeci de ani putem trage lesne concluzia că nu vine nimic bun de sus în jos. Nimic bun nu există în România, de la perioada fanariotă încoace, și atunci șansa ca să nu murim cu toții – și aici Mircea are dreptate – chiar credeți că ne așteaptă un viitor mai bun dacă nu facem ceva? Adică distanța de aici de la noi, din acest costum, înspre ghetou, cu politicile astea din România este mult mai mică decât distanța către lumea europeană civilizată. Pentru că între noi și dezideratul nostru este un filtru de netrecut care se numeste clasa politică. Sigur că mă revoltă îngrozitor când văd toate astea și le compar cu casele lui Videanu, de exemplu. Am două personaje care mă obsedează: unul nu mai are nici o putere – se numește Adrian Năstase, al doilea are foarte mare putere și nu am liniște până nu-l văd în situația și în soarta lui Adrian Năstase. Este Adrian Videanu. Când văd case din cărămizi, sticle de plastic, gunoaie și mizerie, și suprapun peste mausoleele absolut abracadabrante ale gușaților puterii, indiferent de culoarea puterii, sigur că mă revoltă și mă cuprinde o sfântă mânie revoluționară, adică: sincer, în ciuda intenției mele de a fi un om pașnic și de a trăi zen, când văd un asemenea reportaj vă dau cuvântul meu de onoare că îmi vine, la propriu, să concretizez revoluția armată. Adică îmi vine să pun mâna pe ceva și să mă duc la baieții aștia să îi cert așa cum știm noi. Soluția asta o văd ca ultim reper.

Am văzut un film care este marcant pentru cine îl știe, se numeste Ivan cel Groaznic; Ivan cel Groaznic știm cu toții că a fost Stalin-ul evului mediu rusesc. În momentul în care a început să-i viseze pe toți pe cei care i-a ucis, a înnebunit și a trebuit să stea la mănăstire. Nu e un blestem ce spun, dar le doresc. Și așa se va întâmpla, căci totul este ciclic.

Acești politicieni care au condamnat prin nepăsare cel puțin, la moarte, la o moarte grea, agonizantă și foarte lungă, și-au condamnat părinții și bunicii la moarte, cu siguranță vor avea măcar o noapte de solitudine în camera lor luxoasă și în cerșafurile lor de mătase, când îi vor vedea pe toți: vor veni toți acolo, în camera lor.

Vor veni toți, cu figurile lor de sfinți triști și nu vor spune nimic; nu vor cere socoteală, nu-i vor întreba nimic, doar îi vor privi fix, din ochii lor în ochii acestor șerpi, că sunt niște șerpi aștia. Adică nu se poate: să ai resursele de a face totuși o medie a bunăstării, că nu suntem un popor pretențios, spunea doamna adineauri că mănânca un ou pe zi(!).  Desigur, prin aceasta mărturisire vedem cum fantoma holocaustului bântuie Europa. Ei remușcări nu vor avea, pentru că sunt foarte reci, dar vor avea frici. Biografii lui Stalin au spus: cat era de nebun Stalin, în ultimele zile până a murit au fost un coșmar pentru el, pentru că au început să-l năpădească, nu remușcările dar măcar amintirile.

Până la urmă omul este făcut, indiferent de naționalitatea sa, este construit și din sentimente. ”

Oreste  la emisiunea   “Sinteza zilei”

 

[adsenseyu2]

 

“Unul dintre coșmarurile mele, dintre coșmarurile mele de bază este că voi trăi asta – chestia cu pensia. Evident, șansele mele sunt că nu apuc. Societatea modernă își pune amprenta și viață trăită la un anumit nivel de intensitate psihică, până la urmă se finalizează brusc. Dar ăsta este coșmarul meu. Cred că pentru situația asta suntem de fapt cu toții de vină în sensul în care cam toata rasa umană este de vină pentru toată această mizerie care se întamplă . De ce spun asta? Pentru ca noi toți suntem tributari și ne agățăm cu disperare de niște cretinisme, de niște idei false care devin valabile doar prin repetiție. Ele nu sunt consistente, nu au nici un fel de substanță. Asta cu “instituțiile statului“. Dacă o să am încredere în instituțiile statului o să ajung să mănânc un oușor pe zi. Vreau să vorbesc de mentalitatea colectivă. Noi cu toții suntem niște sclaveți ai unor concepte false, și dacă cineva încearcă să le zdruncine – măi prieteni, nu e așa! – vai de mine, îi zgâlțâi unui om iluziile și o să devină dintr-o dată inamicul tău, deși tu vrei să fii prietenul lui. Cum îl chema pe nenea ăla care a inventat prostia asta de sistem de pensii? Bismarck, ca pe câine. Asta se întâmpla în urmă cu 200 de ani. De 200 de ani nu s-a mai întâmplat nimic.

A rămas așa. Oare de ce? Păi treaba “merge”: e bine, toată lumea e mulțumită, ăia care conduc statul sunt fericiți, ăia care sunt conduși – adică cetățenii – se dopează cu această iluzie controlată, aceste concepte false, care în cele din urmă este evident că se vor întoarce împotriva lor, dar ce să vezi? Este prea târziu.  Și sfârșesc așa, într-o serenitate din asta, pe sistemul că “dacă am un oușor pe zi e perfect”.  Nu, nu e perfect, nu e deloc perfect, e chiar foarte rău. Dar observ asta în fiecare secundă a vieții mele, în fiecare zi a vieții mele, aceasta luptă, această încrâncenare cu care omul, indiferent de naționalitate sau vârsta și de IQ, se agață cu disperare de aceste iluzii a stabilității, a certitudinii. Omul vrea certitudini, dar nu există certitudini în viață.  Totuși, aș vrea un punct fix! Bine, hai să te drogăm: există institutiile statului. Ah, da. Există ceva. Pe urmă: oamenii legii. Prin asta, toate pericolele par să treacă, alimentându-i iluzia omului că există ceva care îl “protejează”.
Eu aici mă revolt, și mă revolt împotriva rasei din care – desigur – fac parte.”

Mircea Badea la “Sinteza zilei”

[adsenseyu3]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s