Isteria viruşilor: ceva mai puternic decât periculosul WannaCry Ramsonware

Ramsonware WannaCry

Ramsonware WannaCry

Un alt ciber-atac la scară largă este în plină desfășurare pe o scară care ar putea afecta asaltul de săptămâna trecută pe computerele din întreaga lume, a declarat miercuri o firmă globală în domeniul securității informatice.

Noul atac vizează aceleași vulnerabilități exploatate de viermele WannaCry Ransomware, dar, mai degrabă decât înghețarea fișierelor, utilizează sute de mii de calculatoare considerate a fi fost infectate cu moneda virtuală.

În urma descoperirii atacului WannaCry vineri, cercetătorii de la Proofpoint au descoperit un nou atac legat de WannaCry numit Adylkuzz, a declarat Nicolas Godier, cercetător la firma de securitate informatică.

“Utilizează instrumentele de hacking dezvăluite recent de către NSA și care au fost ulterior fixate de Microsoft într-o manieră mai puțin stealth și pentru un alt scop”, a spus el.

În loc să dezactiveze complet un calculator infectat prin criptarea datelor și căutând o plată de răscumpărare, Adylkuzz folosește mașinile pe care le infectează pentru a “a mea” într-o sarcină de fundal o monedă virtuală, Monero și transfera banii creat autorilor virusului.

Monedele virtuale, cum ar fi Monero și Bitcoin, folosesc computerele voluntarilor pentru a înregistra tranzacții. Se spune că sunt “de-ai mei” pentru monedă și sunt uneori recompensați cu o bucată din ea.

Proofpoint a declarat într-un blog că simptomele atacului includ pierderea accesului la resursele Windows partajate și degradarea performanțelor PC-ului și a serverului, efecte pe care unii utilizatori nu le pot observa imediat.

“Deoarece este tăcut și nu deranjează utilizatorul, atacul Adylkuzz este mult mai profitabil pentru infractorii cibernetici, transformând utilizatorii infectați în susținători financiari nedoritori ai atacatorilor lor”, a spus Godier.

Proofpoint a declarat că a detectat mașinile infectate care au transferat mai multe mii de dolari în valoare de Monero creatorilor virusului.

Firma crede că Adylkuzz a fost în libertate de la cel puțin 2 mai, și poate chiar de la 24 aprilie, dar din cauza naturii sale stealth nu a fost imediat detectat.

“Nu știm cât de mare este”, dar “este mult mai mare decât WannaCry, a declarat vicepreședintele Proofpoint pentru produsele de e-mail, Robert Holmes, pentru AFP.

Un oficial american, marți, a pus numărul de calculatoare infectate de WannaCry la peste 300.000.

“Am mai văzut asta înainte – criptocurrency miniere de exploatare minieră – dar nu această scară”, a spus Holmes.

Atacul WannaCry a provocat dezastru în sistemele informatice din întreaga lume.

Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie, gigantul american de livrare a pachetelor FedEx, gigantul spaniol de telecomunicații Telefonica și rețeaua feroviară Deutsche Bahn din Germania au fost printre cele mai afectate.

În timp ce rata noilor infecții a încetinit, cercetătorii de la firma Checkbridge, Cyber-Security, au declarat că malware-ul continuă să se răspândească rapid.

Un alt expert a adăugat că, în pofida unei descoperiri rapide în care WannaCry va fi încetinită, cercetătorii nu o înțeleg pe deplin.

“Problema este că nu suntem încă siguri de originea infecțiilor”, fiind contrar multor atacuri anterioare, nu a fost prin e-mailuri care înșeală utilizatorii să instaleze virusul, a declarat expertul cu condiția anonimatului.

Mai multe atacuri ar putea fi în curând în curs de desfășurare ca grupul de hackeri TheShadowBrokers care scurgeri vulnerabilitățile utilizate de WannaCry și Adylkuzz a amenințat că va publica mai mult.

Acesta a spus într-un post că va începe să furnizeze informații lunare prin abonament în iunie, spunând că, în plus față de vulnerabilitățile Windows 10, ar include “date de rețea compromise din partea programelor nucleare și de rachete ruse, chineze, iraniene sau nord-coreene”.

 

Articol tradus şi preluat de pe site-ul https://www.yahoo.com/tech/another-large-scale-cyberattack-underway-experts-194944965.html

Advertisements

WannaCry – virusul care a produs o ”invazie” globală

Wannacry

WannaCry

Vinerea trecută am fost martorii unui ciber-atac global coordonat, cunoscut sub numele de WannaCry. Este una dintre cele mai mari atacuri cibernetice pe care le-am văzut vreodată în peste 150 de țări și infectând mai mult de 250.000 de dispozitive. WannaCry este un tip de software rău intenționat (malware) clasificat drept ransomware. Acesta criptează fișierele esențiale de pe dispozitivul vostru Windows și cere să plătiți o răscumpărare pentru a debloca acele fișiere. Deși se concentrează în primul rând pe rețele organizaționale sau de afaceri – cum este cazul cu WannaCry – puteți opri răspândirea acestui lucru, făcând următoarele:

1. De obicei produsele de securitate din antivirusi sunt actualizate automat, deci sunteți protejat(ă) de acest program de ransomware atunci când vă conectați la Internet și actualizați software-ul de securitate. Odată cu apariția noilor variante ale acestui ransomware, programele antivirus isi actualizeaza continuu baza de date pentru a vă proteja. 

2. Aplicați toate patch-urile de securitate Microsoft Windows pe care le-a trimis Microsoft. Dacă utilizați o versiune mai veche a sistemelor de operare Microsoft, cum ar fi Windows XP sau Windows 8, faceți clic aici pentru a descărca patch-uri de securitate de urgență de la Microsoft.

3. Fiți atenți la ce faceți clic. Acest malware a fost distribuit prin e-mailuri de phishing. Ar trebui să faceți clic numai pe e-mailuri pe care sunteți sigur că au venit dintr-o sursă de încredere.

4. Asigurați-vă că ați făcut backup pentru toate dispozitivele de calcul. În mod regulat, copierea de siguranță a dispozitivelor vă ajută să vă recuperați informațiile în cazul în care computerul vostru este infectat cu ransomware.

Ce este Ramsonware?

Ransomware este un tip de malware care infectează un dispozitiv pentru a-și cripta datele, blocându-l astfel încât să poată fi eliberat numai dacă proprietarul dispozitivului plătește un răufăcător cibernetic o răscumpărare solicitată de obicei în Bitcoin, potrivit site-ului Mcafee.com. Vă poate împiedica să utilizați computerul sau dispozitivul mobil, să deschideți fișierele sau să rulați anumite aplicații. Sau, vă putea bloca datele personale, cum ar fi fotografii, documente și videoclipuri, ținându-le ostateci până când veți plăti, de obicei in moneda virtuala Bitcoin.

Și o face în toate formele și dimensiunile. Mii de tulpini diferite de ramsomware au fost documentate, toate ușor unice în modul în care blochează dispozitivele victimei, ceea ce solicită și când o cer.

In fine, sfaturi pentru prevenire sunt si vor mai fii probabil mult timp de acum incolo…

Interesant mi s-a parut şi tutorialul realizat de Cristi de pe siteul Videotutorial.ro

 

Actorii caută protecţii post-mortem după revenirile marelui ecran

Actorii se grăbesc să-si protejeze imaginea de “învierea digitală”, după ce au murit, în urma seriei Star Wars: Rogue One. Reanimarea lui Carrie Fisher
carrie-fisher
Realizatorii de film ating progrese în tehnologia digitală pentru a reînvia personaje după ce un interpret moare, mai ales în Rogue One: A Star Wars Story. Filmul, acum în cinematografe, dispune de revenirea personajului Grand Moff Tarkin, mai întâi jucat de actorul mort de mult timp, Peter Cushing.Tendința a trimis actorii de la Hollywood într-un ”aici-și-acum” inghesuit sa exercite un control asupra modului în care personajele și imaginile lor sunt portretizate în viața de apoi.

Moartea actritei Carrie Fisher, care a jucat rolul Prințesei Leia din Star Wars, a compensat valuri de aducere aminte printre fanii ei – dar, de asemenea, speculații asupra întoarcerii personajului ei în episoadele in curs de a fi filmate.
 
In primul clip se explica modul in care tehnologia digitala CGI poate face posibila reanimarea actorilor decedati, iar in cea de a doua parte se pune problema utilitatii acestei tehnici.
peter-cushing
Poate ca in viitorul foarte apropiat predictiile futuristului autodidact Jacque Fresco se vor pune in practica….
”Ce s-a întâmplat în fotografie? Toate camerele video din viitor vor urmări actorul automat. Nu va mai fi nevoie de un cameraman. Cei mai mulţi actori dintr-un film vor dispare. Se va fotografia faţa actorului din toate unghiurile şi toate poziţiile buzelor mişcându-se în toate părţile, I se va creea un personaj propriu. În televiziune vor exista crainici care nu vor exista în realitate. Vor fi doar imagini generate de computer. Totul va fi simulat, iar oamenii vor învăţa să iubească aceste personaje.
Cineva mi-a spus că dacă ştie că acea imagine este generată şi nu este reală nu se va implica. Dar câţi oameni lăcrimează la personajele lui Disney?”

911 – nici un avion nu a lovit turnurile – doar o compoziție video CGI

Adevarul despre 11 septembrie 2001
Adevarul despre 11 septembrie 2001Poate cea mai detaliata analiza tehnica a conspiratiei de la 11 septembrie 2001 – un documentar de 40 de minute realizat in martie 2016 care mi-a atras atentia prin nivelul extrem de detaliat a studiului tragediei de la care anul acesta s-au implinit 15 ani. Prezentatorul Ace Baker explica intr-un mod uimitor cum tehnologia CGI (Computer Generated Imagery) folosita in cinematografie si jocurile video, a facut posibil ca varianta oficiala a atacurilor teroriste sa fie credibila. Desi paradoxul cu adevarat greu de acceptat e faptul ca, la atatia ani dupa eveniment si dupa ce au fost produse zeci de documentare pe tema falsului atac terorist, in care se arata ca turnurile gemene au suferit o explozie controlata, nefiind lovite de nici un avion, iluzia atacului terorist inca persista.
Din pacate nu e tradus, dar cei care stiu engleza vor intelege despre ce e vorba

 

Există o voce care nu folosește cuvinte. Ascultă!

Relatii rupte

Aţi remarcat cât de uşor pot deveni două persoane care se iubeau, duşmani cu vederi ireconciliabile? Aţi trecut prin aşa ceva? Aţi băgat de seamă cum, din intimitatea în care îşi mărturiseau cele mai febrile secrete pe un ton şoptit, ajung să nu îşi mai vorbească deloc şi ba chiar să evite să se mai vadă vreodată în viaţa lor?

Nu găsiţi halucinant fenomenul prin care îndrăgostiţii de odinioară devin doi străini, mai înstrăinaţi unul de altul decât un chinez şi un boşiman? Nu e frapant cum intensitatea emoţională de odinioară, care le vâra un quintal de fluturi în stomac, împiedicându-i să se exprime coerent, îşi schimbă ulterior sensul, umplându-le capilarele cu ură şi indiferenţă?

Un prieten foarte bun mi-a expus o teorie interesantă. El considera că, într-o relaţie, fiecare partener vine cu propriul bagaj emoţional, unde se găsesc, adunate de-a valma, slăbiciuni, prejudecăţi, frici, angoase, idiosincrasii şi obsesii (generate de educaţie, mediul familial şi societate) şi că, înăuntrul acestui melanj complicat de trăsături şi fobii mai mult sau mai puţin vizibile, mai mult sau mai puţin ascunse, îşi sculptează fizionomia Eul exterior, cel pe care fiecare din cei doi îl cunoaşte la început.
Eul exterior, cu care defilezi în societate, e versiunea demo a oricărei fiinţe umane. E pliantul cu care toţi încercăm, glisând între formule complicate de atracţie, să-l ademenim pe celălalt să se îmbarce cu noi în croaziera vieţii sale.

Desigur că acel Eu aranjat şi apretat eşti tu, numai că e un Eu mult cosmetizat. În mod ciudat, deşi se doreşte a fi cea mai bună versiune personală (cam cum ne prezentăm în pozele de profil de pe facebook), este, totodată, şi cea mai superficială şi neautentică variantă a noastră, pentru că fiecare pozează, prin acel Eu, în persoana cu care tânjeşte în secret să se identifice. În relaţiile cu ceilalţi, în special cu sexul opus, acest Eu se manifestă fanfaron, cinic, arogant, superior, inabordabil, zeflemitor, apelează la un şir inepuizabil de trucuri menite a sublinia preţiozitatea şi inexpugnabilitatea lui, dar toate acestea nu sunt altceva decât scuturi de protecţie împotriva lumii exterioare.

Într-o relaţie, paravanele nu mai sunt necesare. Teoretic. Dificultatea este că, dacă renunţi la ele, rămâne la vedere scheletul din dulap, pachetul complet de spaime, îndoieli, frământări şi obsesii care, până atunci, fusese ascuns. În luna de miere a relaţiei, nimeni nu le sesizează prezenţa, dar luna de miere, câteodată, ţine doar cât prima noapte de dragoste.

Prietenul meu era convins că fiecare relaţie conţine o componentă de vindecare şi că o relaţie se consolidează şi are şanse reale de supravieţuire numai dacă această etapă e una de succes. În cazul de faţă, succesul e validat în clipa în care fiecare partener restituia fiinţei celuilalt adevărata însemnătate. Practic, când fiecare dintre cei implicaţi, în loc a-şi centra atenţia pe elementele negative prezente în fiecare din noi şi a le cerceta critic, cu ochiul unuia care ar dori să le vadă dispărând cât mai repede, ar căuta mai degrabă să încerce a le înţelege şi, prin aceasta, apelând la o rezervă considerabilă de răbdare, să facă eforturi susţinute de a intra, cu pagube minime, în lumea fricilor celui care, la rându-i, a intrat în lumea sa.

De aceea, opina el, un factor de bază este comunicarea. Comunicarea, însă, cu toată bunăvoinţa părţilor, nu e lucru uşor şi, de multe ori, e prost înţeleasă. Ea nu înseamnă să-i trânteşti celuilalt, verde în faţă, cum eşti tu, cum vezi lucrurile funcţionând într-o relaţie şi cum altfel nu se poate, căci aşa ai fost educat(ă), tertium non datur. Comunicarea face apel la tact şi cultivă o sensibilitate sporită faţă de nevoile celuilalt, fără ca vreunul să-şi limiteze considerabil propria sferă de preocupări. Compromisul e tocmai rezultanta ce urmează acestei constrângeri benevol asumate în beneficiul comun al amândurora.

 

Relatii rupte

 

O relaţie, zicea, nu înseamnă ca unul să se sacrifice pentru fericirea celuilalt, ea se bazează în special pe dorinţa de cunoaştere a celuilalt şi, implicit, de ajutorare a lui. Transformând partenerul în propria oglindă în care să te reflecţi, ajungi să afli lucruri inedite inclusiv despre tine şi, cu cât te reflecţi mai adânc, cu atât vei înţelege mai mult şi, prin urmare, vei iubi mai profund.

Dar, cel mai important, mi-a spus, comunicarea între parteneri nu se rezumă doar la a vorbi, ea presupune, îndeosebi, abilitatea de a auzi ceea ce nu poate fi transmis prin cuvinte. Înseamnă să auzi plânsetul când chipul e impasibil, să distingi sunetul durerii când buzele zâmbesc, să recunoşti strigătul de ajutor când ţi se repetă că totul e în ordine şi să răspunzi chemării când în jurul tău e linişte.

Când această voce e captată în centrii nervoşi şi absorbită febril de conştiinţa încordată la maxim, mobilizată ca să prevină dezastrul, paravanele ce scuteau de spectacolul izbitor al fiinţei nude a celuilalt  – acel conglomerat inextricabil de spaime, tăceri, eşecuri şi abandonuri – le poţi da tu însuţi la o parte, iar când primeşti şocul realităţii, cu avantajele şi dezavantajele lui, ştii bine ce ai de făcut: îţi iei de mână partenerul şi-i zici: să trecem la treabă, că nici eu nu-s mai breaz!

Acesta este sensul vindecării celuilalt prin tine (şi reciproc), de aici izvorăşte sentimentul statorniciei, din luciditatea încordată a sinelui de a admite imperfecţiunea fiinţei umane şi disponibilitatea de a transforma fobiile trecutului, care brăzdează caracterul, gândirea şi comportamentul partenerului, într-o experienţă imună la durere, atâta timp cât te ştie alături.

În felul acesta, tu vei fi mai puţin în fiecare zi, dar  amândoi veţi fi, cu fiecare zi, mai mult decât aţi fost înainte.

Ce trebuie neapărat înţeles, mi-a spus prietenul, e că viaţa în cuplu se bazează nu pe sacrificiu, ci pe eforturi reciproce, iar renunţarea, într-un moment de deziluzie, poate compromite nu doar toate eforturile de până atunci, dar, cine o face, trebuie să ia în calcul că poate va fi pentru totdeauna şi nu va exista cale de întoarcere.

Asta nu e neapărat un lucru rău. Nu toate relaţiile sunt funcţionale, mulţi parteneri nu sunt dispuşi să îşi asume partea de vină ce le revine (eşecul nici unei relaţii nu e niciodată responsabilitatea unuia singur) şi nu toţi au capacitatea de a se extrage din ei înşişi şi a se proiecta în sufletul celuilalt. Sunt parteneri care au înţelegere doar pentru slăbiciunile şi fobiile personale şi le minimalizează sau ignoră pe ale celuilalt, iar inaugurarea perioadei de tranziţie în viaţa de cuplu, adică a componentei de vindecare, nu se realizează într-o singură direcţie şi cu eforturi preponderent unilaterale.

Totuşi, să ceri cel mai mult de la tine nu e deloc rău şi să nu te preocupe reciprocitatea, adică ceea ce dai să fie egal cu ceea ce primeşti, ar trebui să fie o chestiune de principiu. Prin urmare, fii sincer(ă), ai curajul să îţi recunoşti limitele şi imperfecţiunile, ajută şi lasă-te ajutat(ă) ! Nu în ultimul rând, ascultă, încearcă să înţelegi şi nu judeca! Nu formula sentinţe, gândeşte înainte să deschizi gura şi, când ţi se oferă o explicaţie, nu te burzului ca un popă de ţară ce aplică preceptele religioase fără să caute a pricepe circumstanţele ce au contribuit la încălcarea lor!

Dacă, cu toate astea, vocea fără cuvinte pe care încerci să o asculţi cântă pe alte frecvenţe decât cele pe care le prinzi, e timpul să pricepi, în fine, că vocea din creierul tău e singura ce merită ascultată şi că ar fi cazul să o iei din loc, aşa cum îţi recomandă.

P.S.

Realităţile explorate prin intermediul teoriilor sunt întotdeauna victorioase pe hârtie, reţetele din cărţi sunt fără cusur şi oamenii, cu cât sunt mai naivi, cu atât sunt mai dispuşi să le înfulece fără a le digera conţinutul, sperând în minuni peste noapte.

Aşa că ceea ce am scris aici trebuie citit cu reţinere, ca o simplă lectură şi nimic mai mult.

Sursa articolului original: http://www.catchy.ro/exista-o-voce-care-nu-foloseste-cuvinte/77113